Parisul l-am descoperit acoperit de zapada, la inceput stangaci de decembrie. Imi amintesc cum am dat curs invitatiei primite de la prietena mea, aceeasi cu care am descoperit si Salzburg-ul, de care v-am vorbit in povestea anterioara. Asta se intampla acum aproape patru ani. Mai pasisem inafara granitelor doar pentru a descoperi Cehia si Croatia, dar ambele calatorii s-au desfasurat pe cai terestre, si nu aeriene, cum avea sa fie aceasta. Mai mult, zburam si singura. Dar fantasma Parisului ma impingea parca de la spate si m-a convins, mai mult fortat, decat benevol, sa inving frica de zbor.
Asa ca, iata-ma ajunsa in aeroportul din Bucuresti, pe atunci mai functiona Baneasa. Alex m-a condus pana la ultimul punct in care ii era permis, m-a strans puternic in brate si mi-a zambit incurajator. Imi aduc aminte cum imi tineam lacrimile priponite cu greu, intrebandu-ma de ce oi fi ales sa „ma bucur” de primul zbor cu avionul singura. Dar acuma era prea tarziu sa dau inapoi. Sa va spun cat de minunat a fost zborul? Cat de frumos stralucea Parisul? Si ca a meritat pe deplin?
Călătorii cu arome 